Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...
Magiunescu voise să-l încerce pe Andreiaş. Îi plăcuse de la bun început numele de Oscar. Aşa îl chema şi pe câinele lui.
Cuţu, cuţu, trofeul pentru cel mai bun film străin se acordă...
Deşi, spre deosebire de americani, aici nu era vorba de filme, ci de oameni, s-a acordat, cum o să vedeţi mai încolo, şi un astfel de trofeu.
Între cei atinşi protector de mâna prefectului erau câţiva cărora prefectul însuşi le ceruse să ţină lucrul acesta la secret.
Ba chiar să nege cu tărie c-ar exista vreo legătură între ei.
Faptul că le mergea bine, şi le cam mergea, li se datora în exclusivitate lor. Adevărat că există în toate mâna lui Dumnezeu, dar de băgat, trebuie să ştii să-ţi bagi singur în traistă.
Unul dintre aceştia era Mână Lungă. Îl chema, după acte, Gigi Trandafir, dar nu-i spunea nimeni aşa. Vom vedea, la timpul potrivit, de ce.
Tiniţa Ambrozie se bucura şi ea de binecuvântarea secretă a prefectului.
Marcela Cărămidă nu aflase încă. Dar şi când o să afle...
Lui Aurelian Tufă îi pria începutul de primăvară. Dar nu din cauza luminii molatice a soarelui. Şi nici a mugurilor ce se pregăteau să plesnească.
Venise Petruş cu măgarul înhămat la cotigă. Îşi vedeau amândoi de treabă în livadă.
Petruş intra, cum s-ar zice, la vehicule cu tracţiune animală, ceea ce nu prea se mai cădea să umble pe străzile unui oraş european. Măcar să fi fost cal.
- Cine?
-
