interviu cu poetul Jesús MUNÁRRIZ Institutul Cervantes a organizat marţea trecută atelierul de traducere "Creaţie/recreare, poezie/traducere", unde, pe lîngă renumiţi hispanişti români - Ileana Scipione, Tudora Şandru-Mehedinţi, Ioana Zlotescu, Sorin Mărculescu, Radu Niciporuc ş.a. -, invitaţi speciali au fost Jesús Munárriz, poet şi director al Editurii Hiperión din Madrid, şi poetul Florin Iaru . Aici, în România, ne-am obişnuit să ne lamentăm că poezia a ajuns o Cenuşăreasă a literaturii. Care e starea poeziei în Spania? Şi la noi poezia este, să spunem aşa, minoritară, dar există un public suficient de numeros pentru a ne permite nouă, editorilor, să publicăm în continuare colecţii şi ediţii de poezie. Hiperión, editura pe care o conduc, publică în cea mai mare parte cărţi de poezie. Avem în Spania în jur de 50-60 de mii de cititori interesaţi de marile titluri de poezie, editorii îngrijesc colecţii foarte frumoase, atrăgătoare, se dau şi numeroase premii, prestigioase şi consistente în bani, care îi încurajează pe scriitori să scrie poezie, iar suplimentele literare ale cotidianelor se ocupă constant de poezie, şi asta în ciuda faptului că altele sînt genurile literare care aduc astăzi şi bani. Care sînt "trucurile" editorului spaniol de poezie pentru a atrage cititorii? Cel mai bun "truc" este însăşi poezia bună. Chiar dacă e dificilă, îşi găseşte pînă la urmă cititorii. Apoi, există şi la noi mode poetice, scriitori cu un anumit prestigiu, fie cîştigat în timp prin cărţile lor, fie pentru că sînt actori, cîntăreţi sau jurnalişti cunoscuţi, toate acestea, dar şi alte aspecte cresc audienţa cărţilor de poezie. Din păcate însă, poeţi foarte mari contemporani nu prea sînt. Se citeşte în continuare mult Ovidiu, Shakespeare, Homer... Eu sînt editor de poezie de peste 30 de ani şi pentru mine a devenit un stil de viaţă. Fără îndoială că e dificil, dar e posibil să pu