Biserica din Dipşa, cunoscută şi „Biserica scroafei" datorită unei legende, a fost ridicată de saşi în urmă cu peste 500 de ani şi are nevoie de reabilitare. Legenda spune că o scroafă scurmând pământul a găsit o căldare cu galbeni din care s-a ridicat actualul locaş de cult. Scroafa este înfăţişată pe unul dintre contraforţii construcţiei, în dreapta sus, lângă intrare. Biserica este unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice în gotic târziu din Europa de Est

Biserica din Dipşa, judeţul Bistriţa-Năsăud, este un monument istoric cunoscut sub denumirea „Biserica scroafei" datorită legendei care circulă despre ridicarea ei în urmă cu peste 500 de ani de către saşii care locuiau în zonă. Lăcaşul de cult făcea parte din şirul de biserici fortificate din judeţ alături de cele din Lechinţa, Dumitra, Tărpiu şi Jelna. "Prin proporţii, varietatea şi calitatea pieselor de pietrărie, Biserica din Dipşa este unul dintre cele mai reprezentative monumente gotice târzii din ţară", spune Corneliu Gaiu, cercetător la muzeul din Bistriţa. Altarul lăcaşului are reproduceri după trei picturi celebre ale lui Leonardo da Vinci, „Noli me tangere", „Cina cea de taină", „Răstignirea".

Căldarea plină de galbeni Legenda spune că saşii colonizaţi în zonă erau oameni gospodari şi ţineau multe animale. „Aveau turme de vite, cai, oi şi porci. Într-o zi, pe locul unde se află acum biserica păşteau porcii. O scroafă a scurmat pământul şi a dat peste o căldare plină de galbeni. Din acei bani, saşii au ridicat biserica", povesteşte Petre Floarea, un localnic de 62 de ani. Învăluită în legendă este şi data la care s-a început construcţia. „Nimeni nu ştie când au pus piatra de temelie. Se cunoaşte doar anul când au terminat-o, 1489, iar aceasta datorită inscripţiei de pe peretele sudic al bisericii. Sub inscripţie, doi metri mai jos, este reprezentată, din piatră, scroafa",