Partizanii din zona Tismana au luptat şi cu arma în mână, dar şi cu manifeste tipărite în stânele care îi adăposteau. Căpitanul Grigorie Brâncuş a reuşit să lupte împotriva noii orânduiri timp de cinci ani fără a fi prins. Alături i-au fost ordonanţa de pe front şi cele două surori.

Întors din război, de pe frontul din Cehoslovacia, căpitanul Grigorie Brâncuş şi-a dat repede seama în ce direcţie se îndreaptă noua politică a celor aşezaţi cu sprijin rusesc la guvernare. Nu le face jocul şi, împreună cu ordonanţa sa, se ascunde într-o pădure de lângă satul Topeşti, comuna Tismana. Este urmărit, împuşcat, prins de securitate şi condamnat după câţiva ani. Este pus în libertate în 1964.

Caietele subversive

„Când s-a terminat războiul mi s-a oferit gradul de general, numai să mă fac membru de partid. Dar eu am văzut, domnule, ce atrocităţi au făcut ruşii în Dobrogea când au intrat în ţară! Am refuzat", s-a confesat căpitanul după eliberare lui Constantin Bâldea, cel care se căsătorise cu o nepoată a sa.

Astăzi, pensionarul Bâldea locuieşte împreună cu soţia sa, Elisabeta (fostă Tabacu), în comuna Peştişani, judeţul Gorj, acolo unde avusese case şi familia căpitanului Brâncuş.

Nu-i mai sunt aşa vii amintirile, dar tot mai reţine ce i-a povestit la ieşirea din închisoare fostul partizan: „Când s-a întors de pe frontul din Cehoslovacia şi Ungaria, şi-a dat seama că politica ţării o luase pe un drum ce nu corespundea cu propriile convingeri. A refuzat să se facă membru de partid şi, cu ordonanţa sa, s-a ascuns la o stână. Făcea manifeste pe care le împrăştia cu ajutorul surorilor (Constanţa şi Polina) şi al nepoatelor. De exemplu, nevastă-mea era elevă la şcoala elementară şi era un învăţător, Tabacu Constantin, care era în legătură cu el. Când ajungea la şcoală, o chema pe nevastă-mea şi-i zicea să aducă ghiozdanul şi caietul la control. Şi-n caie