Horaţiu Filip şi Alina Haliliuc de vorbă cu Adrian Voicu, bucătar la "Select", la "Primăvara", "Dunărea", acum la "Il buon gustaio" din Dorobanţi, lîngă benzinărie. Recepţie: Eugen Istodor. "Păi, plata pe vremea lui Ceauşescu era proastă, în sensul că aveam ultima categorie de salarizare noi, cei din comerţ, mergîndu-se pe ideea că noi şi doctorii trăim din pagubă, adică ne mai scoatem în afară de ceea ce cîştigăm. Faţă de salariile actuale acest 2.000 ar însemna 4-4.400.000 de lei, cam aşa ceva. Cam cu 20.000 ar trebui să înmulţeşti toată treaba. Am mai lucrat cîţiva ani la «Carul cu bere», unde eram şi mai bine plătit. La «Carul cu bere» era o situaţie deosebită, în care la fiecare trei luni se aplica remiză, adică 10% remiză la nota de plată, iar din remiza respectivă erau nişte cuantumuri, adică spuneau o parte pentru spărturi, pentru lipsă veselă, pentru anumite lucruri, şi mai rămînea din aceşti 10%, iar la fiecare trei luni primeai cîte un salar în plus. Asta reprezenta o sumă importantă. Mi-aduc aminte că mai am încă pantofi cumpăraţi din 1980, cînd mi-a zis un tip «Haide, domnule, şi cumpără pantofi, că se scumpesc». Cum se scumpeau? Cu 10 lei, cu 15 lei, cam aşa. Şi mi-am cumpărat pantofi, pe care-i mai am şi în momentul de faţă, cu 200 lei bucata. Dar pantofi-pantofi, nu porcării existente în momentul de faţă, pe care dai un milion, i-ai purtat o dată şi s-au dus. Cum am auzit de nişte pantofi care la prima ploaie s-au dus, erau pantofi pentru morţi. Se putea lua, se putea scoate. Era o descurcare mult mai bună decît în momentul de faţă. Adică banul avea valoare. Păi, 100 de lei erau o sumă. Şi puteai să-i planifici pe timp îndelungat. Acum nu poţi. Păi, puneai 100 de lei de o parte, sau chiar 5 lei, 3 lei sau cîte 1 leu se punea în sticla de lapte şi puteai să te duci într-o excursie sau vacanţă cu ce strîngeai din mărunţiş, din aşa-numita puşculiţ