Foto: Dan Marinescu / Intact Images A mai trecut un an. S-au întâmplat şi bune, şi rele pentru Mihai Constantinescu. La final de an, când a tras linie, a gândit că totuşi este bine, pentru că nu neapărat ideea de a privi pozitiv este importantă. Este "un om obişnuit", care "Caută iubirea", "Un zâmbet şi-o floare", "Speranţă şi vis" şi iubeşte "şi câinii vagabonzi" trăind într-o "lume minunată". Publicul l-a iubit şi l-a ascultat întotdeauna, căci vocea sa caldă atinge inimile într-un anume fel. Au apărut alte modele, alte figuri, viaţa s-a schimbat, modul de exprimare este altul. Totul este schimbat faţă de ce am ştiut noi cândva, dar muzica rămâne calea cea mai uşoară de a ajunge la oameni. Lui i-a reuşit întotdeauna. Mihai Constantinescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"
"Povestea vieţii mele nu este egală cu povestea vieţii nimănui..."
"Întrebarea de la finalul oricărui an este: Ce ai realizat? Dacă este să o luăm prin prisma banului, pentru că acesta este stăpânul nostru astăzi, nu pot să spun că am avut ceva spectaculos, pentru că nu cred că mai este cazul. Dar şi asta mi se pare ridicol. Trebuie să exişti, să câştigi un ban ca să duci o viaţă decentă. Apar elemente tinere, apar nume noi şi probabil acesta este mersul vieţii. Unii merg în sus, alţii să fie împinşi la vale. De ce, nu ştiu cum şi în ce fel, cum e mai bine, sunt întrebări la care nu primeşti întotdeauna un răspuns. De câte ori am avut o confruntare cu publicul m-am simţit foarte bine în faţa lui. Întotdeauna am fost recompensat, ceea ce este foarte bine şi mulţumesc publicului pentru asta. Apoi, bine este că am reuşit să mai scriu melodii, destul de multe. Sigur nu toate sunt orchestrate, important este că ele există. La capitolul noutăţi în orchestraţie s-a întâmplat să găsesc un băiat foarte talentat cu care am făcut
