Azi problema mass-media americane nu mai este doar o problema americana, ci este si problema noastra. Rolul pe care aceasta il joaca intr-o lume “conectata la nivel global” sub “umbrela hegemoniei Statelor Unite” este greu de exagerat. Analizele si atitudinile acestui grup privilegiat de jurnalisti reverbereaza in toata lumea, formand opinii, perceptii si imagini, ce sunt preluate sau contestate de colegii lor din celelalte colturi ale mapamondului. Acceptate sau contestate, intelese sau nu, interpretarile CNN, New York Times, Washington Post reprezinta un punct de referinta al curentelor de gandire si al mecanismelor de formare a perceptiilor politice la nivel global, sau cel putin la nivelul elitelor globale – ceea ce in plan politic are cam acelasi efect.

Dovada vie sta modul cum sunt reflectate in lume ultimele alegeri din SUA.  De la New York la Melbourne, acelesi teme suna ca un ecou. Elitelor mass media le e frica de Tea Party. E un fapt. Dispretuiesc aceasta miscare, au incercat sa o sufoce mediatic si sa o discrediteze in mod repetat. Alegerile sunt un referendum pentru administratia Obama. Obama si partidul sau  sunt spulberati. Cu ajutorul Tea Party.

Ce tema de discutie ne da azi presa Americana? Cumva esecul epic al administratiei Obama? Faptul ca e incapabila sa formuleze un plan economic coerent? Faptul ca aceasta a fortat reforme si schimbari total aiurea si ca populatia le-a respins masiv? Nu. Tema noastra este sa discutam problemele pe care le vor avea Republicanii si Tea Party si sa ne ingrijoram la viitorul sumbru in fata “extermismului”.  Cine defineste “extremismul”? Evident acelasi elite.  Iar analistii independenti din toata lumea sar voiosi in vagonul reciclarii temei.

Un bun analist in lumea de azi este cineva care mimeaza obiectivitatea si neutralitatea, repetand in acelasi timp ce aude sau citeste in sursele mai sus ment