Trecerea timpului trebuie sa ne insenineze, nu sa ne tulbure. Nici el, timpul, nu e mai mult decit o apa care curge; sa-l lasam, deci, sa curga in voie, fara sa ne intrebam de ce curge si incotro. A trai e, probabil, cel mai miraculos lucru din univers. De unde a aparut existenta? In ce scop? Si unde se opreste ea, la nivelul individualitatii? De ce nu ne putem trai existenta colectiv, ci doar risipiti in miliarde de particule, care, insumate, par sa nu insemne nimic? *** Cindva, in revista „Lumea", am citit intr-un articol ca in urmatorii cincizeci de ani de ani ai urmatorului secol se va descoperi un vaccin contra imbatrinirii. O mare parte din cei care traiesc acum vor putea beneficia de acest vaccin. Omul va trai mult peste 140 de ani, isi va pastra vigoarea si forta creatoare. Se spune ca se va putea trai 400-500 de ani, chiar 1000-2000 de ani sau mult mai mult. Nu este exclus sa se ajunga la nemurire. Deci oamenii care se vor naste peste - sa zicem - o suta de ani au sansa de a deveni nemuritori. Citind aceste lucruri, mi-a revenit in minte vechea obsesie: ce s-ar fi intimplat daca Homer, Shakespeare sau Dante ar fi mai trait si acum, in secolul nostru si si-ar fi pastrat si forta creatoare? Sa fi scris veacuri, milenii in sir? Nu s-ar fi saturat ei, oare, de scris? Si ce ar fi facut si ceilalti artisti? Cine ar fi citit atita literatura? Cine ar mai fi indraznit sa scrie, avindu-i contemporani pe nemuritorii Shakespeare, Homer, Dante, Tolstoi, Dostoievski sau pe alti titani? Prelungirea duratei de viata creeaza probleme, de ordin social si existential, aproape imposbil de rezolvat pentru mintea umana. *** "Cine vede in prezent, spunea Marcus Aurelius, a vazut totul, adica si cite s-au ivit pina acum din vesnicie si cite se vor scurge in necuprinsa vreme, de acum inainte, caci toate au aceeasi origine si infatisare". Prin urmare, nu e de mirare ca uneori ne ins