Jucind cu o formula improvizata, antrenorul Politehnicii, Ionut Popa, nu a gasit solutia de a-i anihila pe Onofras si Mara. Politehnica Iasi si-a pierdut invincibilitatea pe propriul teren in 2008, dupa esecul inregistrat vineri in fata Unirii Urziceni. Cheia partidei a fost prestatia mijlocasilor de banda ialomiteni, Onofras si Mara, care, pe linga faptul ca au generat multe faze periculoase, au semnat si toate golurile oaspetilor. Cei doi fotbalisti au profitat din plin atit de erorile unei linii de fund iesene eterogene (Ilie si Kalai, inlocuitorii lui Onut si Pecnik nu s-au integrat) dar si de lipsa de sustinere a acesteia din partea linei mediane. In acest compartiment, singurul inchizator folosit, Milea, nu mai stia incotro s-o apuce in momentul rapidelor atacuri ale oaspetilor, iar jucatorii de banda ieseni nu coborau dupa adversarii directi, mai ales in momentele in care acestia se insinuau in centru. De altfel, toate golurile Unirii au aparut ca urmare a unor executii din zona centrala a careului Politehnicii, in momente in care fundasii ieseni se ocupau de virfurile Stancu si Danalache, iar Mara si Onofras apareau nemarcati la finalizare. Daca la capitolul organizare defensiva a fost surprins de Dan Petrescu, Ionut Popa negasind solutii de a anihila punctele forte ale ialomitenilor (de exemplu, un al doilea inchizator ar fi putut crea doua triunghiuri pe laturile terenului, care aveau sanse mai mari de a "absorbi" cursele lui Onofras si Mara), tehnicianul iesean a gindit logic atunci cind a pus accentul la finalizare pe suturile de la distanta si momentele fixe de joc, adica exact ceea ce trebuie facut pe un teren greu. Drept urmare, Poli si-a creat, ca si Unirea, sapte ocazii de gol (pe un teren greu e o medie destul de mare, mai ales pentru o echipa ca Iasul, "economa" in general la acest capitol), cinci dintre ele (inclusiv primul gol) venind fie din lov