Foto: Reuters De ce suntem fascinaţi de tragedii? De ce scormonim sub lavă şi printre dărâmături ori ne scufundăm în apa oceanelor să adunăm rămăşiţele unor civilizaţii pierdute, ori ale unor comunităţi care nu-şi presimţiseră vulnerabilitatea? Poate pentru că fiecare relicvă descoperită ascunde în ea un destin pe care suntem curioşi să-l cunoaştem...
Fără acea tragedie, existenţa oamenilor ar fi fost asemeni vieţii oricărui alt om de pe planetă. Drama care i-a neantizat, paradoxal, ne-a făcut să-ncercăm să-i scoatem din uitare – dacă nu ca indivizi, măcar ca simboluri ale acelor vremuri.
Astfel de relicve preţioase sunt şi cele descoperite pe fundul oceanului şi aduse la lumină, din 1987 încoace, de echipele de cercetători care studiază tragedia scufundării Titanicului, uriaşul transatlantic lovit de un gheţar, acum o sută de ani.
Generaţii întregi au fost fascinate de această poveste uluitoare. S-au scris cărţi, s-au făcut filme, iar după ce de pe fundul oceanului au fost aduse la lumină diverse obiecte – s-au deschis muzee şi expoziţii dedicate. Filmul lui James Cameron, „Titanic”, a avut încasări de peste un miliard de dolari, în întreaga lume. Expoziţia itinerantă de artefacte de pe Titanic, a înregistrat zeci de milioane de vizitatori, în întreaga lume, numai în 1912.
O parte dintre piesele legate de istoria „Titanicului” se află în colecţii particulare, de foarte multă vreme. Dar sunt puţine piese, în comparaţie cu lotul compact de 5.500 de obiecte scoase la suprafaţă de pe epava „Titanicului” ce vor fi puse în vânzare, într-o amplă acţiune de licitaţie a casei Guernsey din New York, pe 1 aprilie. Valoarea totală estimată a acestor piese – ca preţ de pornire a licitaţiei – este de 189 de milioane de dolari, însă unii analişti economici specializaţi în astfel de acţiuni financiare estimează că, datorită impactului emoţional – pe 1