In aceste zile se definitiveaza bugetele pe 2009 in multe companii. Desigur, criza economica mondiala ingreuneaza vizibilitatea rezultatelor pentru anul viitor. Intr-o analiza a bugetului pe 2009 a unei filiale dintr-o tara din Europa de Est a unei multinationale, directorii filialei le spuneau celor de la "centru" ca nu stiu cu cat vor creste vanzarile, daca va exista vreo crestere sau daca piata va da inapoi si deci nu stiau daca vor respecta tintele de vanzari din planul de afaceri. Insa despre costuri erau siguri ca vor creste cu vreo 12-15%, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.

Raspunsul celor de la centru a fost sec: "Daca nu sunteti siguri, puneti crestere zero in buget la venituri dar si crestere zero la costuri, caci trebuie sa va mentineti profitabilitatea. Riscati ca erodarea profitabilitatii sa devina permanenta iar filiala voastra poate fi vanduta sau inchisa. Daca furnizorii cresc preturile, nu le acceptati si mergeti catre alti furnizori. Daca angajatii vor crestere de salariu si voi sunteti de acord cu asta, reduceti numarul de angajati pentru a nu creste costurile". Si s-a incheiat discutia.

In acest context, cererile lucratorilor de la fabrica Nokia sunt de neinteles, mai ales ca au fost angajati de doar cateva luni cand si-au pus semnatura pe un contract.

Este desigur, dreptul lor de a face greva si de a negocia cu o firma privata. Insa, daca toti salariatii ar face greve peste greve cu cereri absolut incredibile, niciun investitor (strain sau roman) nu va mai avea curajul sa aiba o initiativa economica in Romania. Sau angajatorii vor incerca sa nu angajaze in mod permanent, ci doar sa aiba contracte temporare sau de colaborare, etc. Dar, si intr-un caz si in altul, competitivitatea economica a Romaniei va scadea, iar salariatii vor fi primii care vor suferi, fie pentru ca nu vor avea un loc de munca sigur, fie pentru