"Ne angajăm să ridicăm munca pe cele mai înalte culmi de calitate şi eficienţă..." Aplauze. "Noi oamenii muncii din sate şi oraşe ne angajăm să îndeplinim cincinalul în patru ani şi jumătate." Aplauze. Toate bune şi frumoase! Oficial ne mergea bine, iar partidul se lăuda că economia socialistă se mişcă mai bine ca niciodată.
Bineînţeles că realitatea era departe de această imagine idilic-propagandistică atent cosmetizată. Asta nu însemna însă că "şefii cei mari" nu cunoşteau adevărul. Atât doar, că acest adevăr era menţionat doar în documente cu "circuit închis", clasificate întotdeauna în categoria "Secret".
Nostalgicii de azi care suspină, parcă din ce în ce mai des, după regimul comunist susţin că, pe vremea lui "nea Nicu", economia naţională mergea brici, fără rateuri şi organizată până în cele mai mici amănunte. Adevărul, cunoscut doar "la cel mai înalt nivel" era cu totul altul.
În primăvara anului 1989, "Secţia pentru probleme Militare şi Justiţie", din cadrul CC al PCR a întocmit un document de sinteză, de fapt un "Raport", privitor la implicarea tuturor organelor puterii de stat în "apărarea avuţiei naţionale". Un act oficial, "de uz intern", care reflecta cu acurateţă situaţia reală a economiei.
Chiar dacă era secret, acest document demonstra că ordinea absolută, despre care ni se spunea că este una dintre principalele caracteristici ale economiei comuniste, era doar o aparenţă. Iar haosul, greu de observat la o primă privire superficială, era provocat de două fenomene distincte. Pe de o parte era vorba despre utilizarea ineficientă a utilajelor, dintre care multe fuseseră cumpărate, cândva, pe bani grei, din import.
Este drept că multe dintre acestea, achiziţionate până la începutul anilor '80, erau deja depăşite şi îmbătrânite moral. Dar asta nu însemna că nu mai puteau fi folosite. Dar
