Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu (95)
_____________________________
16 aprilie 1987, Sibiu
Împreună cu doctorul Vasile Iacob, pe A.P. îl vizitează un anume domn Nadiu. Are 80 de ani, dar pare de 60, şi propune o armă, în lupta pentru sănătate: o soluţie originală obţinută din castane, zeamă de nuc şi petrol, în proporţii egale, care se pare că are eficacitate în lupta împotriva unei largi categorii de suferinţe. Domnul Nadiu lucrează şi la o deviză cuprinzătoare pentru tineretul român. Nu i-a definitivat enunţul, dar ideea e că oamenii tineri pot trăi fericiţi şi eficient fără să se înjure, fără să transpire, dar muncind fiecare unde îl conduc înclinaţiile proprii. Din nou, un exemplu de descoperitor interesant care vrea să fie şi filosof, şi îndrumător al unei comunităţi. Bine ar fi dacă lumea ar avea răbdarea să afle că el există.
Seara, de la biroul directorului Fabricii de Bere din Sibiu, domnul Haras, unde ne-a condus unchiul meu, Nelu Vulcan, A.P. vorbeşte la Bucureşti cu Ştefan Andrei.
Miliţia a început, în ultimele zile, o campanie drastică de verificare a automobilelor. Se are în vedere, în primul rând, depistarea infractorilor care doresc să mănânce clandestin miel şi brânză, de Paşti.
Un filosof către un poet
După întrevederea de ieri, Constantin Noica i-a trimis lui Adrian Păunescu, prin bunăvoinţa doamnei Norica (distribuitor de carte în Păltiniş), următoarea scrisoare:
"Iubite domnule Păunescu,
«Sunt o natură fără de copertă», spuneţi Dumneavoastră în cântecele-acestea, atât de impresionante, ale unui om despre sine, dar aţi fost poate invers, o copertă fără de natură, sau poate aţi părut aşa! Nu e o binefacere că vă sunteţi restituit Dumneavoastră înşivă? Am citit cu nelămurite, dar sporite meditaţii critice, poemele Dumneavoastră. Nu pot hotărî dacă poetul are dreptu
