Întotdeauna, statele sunt nevoite să îşi apere poziţia pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar şi la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziţia ofensivă, ci şi valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.
Caucazul, ca regiune geopolitică, nu face nici ea excepţie, deoarece acolo actorii sunt foarte vechi – ca vârstă, dar şi foarte legaţi de puterile regionale. Trebuie să recunoaştem că o analiză completă a zonei ar presupune să mergem pe firul istoriei cel puţin 800 de ani, cu ramificaţii în multe direcţii, ceea ce ar presupune, cu necesitate, publicarea unei adevărate monografii dedicate zonei.
Totuşi, textul acesta va analiza mai pe scurt o parte a geopoliticii unei puteri din acea zonă, care are interese în România, şi care trebuie cunoscută, deoarece astăzi cea mai mare greşeală în sfera geopoliticii şi relaţiilor internaţionale este să cunoşti greşit esenţialul, prin aceasta neputând să ai o imagine clară, iar judecăţile şi acţiunile ulterioare fiind doar gafe care adâncesc carenţele iniţiale.
Azerbadjanul este cea mai mare ţară a zonei Caucazului, interesată profund şi în patru direcţii: Iran, Rusia, Turkmenistan şi Marea Neagră.
Legată de Turcia prin limbă şi o bună parte din cultura sa, ea trebuie să facă faţă unei poziţionări geografice dificile, neavând acces la Marea Neagră, deci, fiind împiedicată în bună măsură în dezvoltarea propriei poziţii, în lipsa accesului la mare.
Nu analizăm aici conflictul de lungă durată cu Armenia pentru teritoriile care au făcut să curgă atât de mult sânge, ci ne vom interesa de ceva ce atrage atenţia oricui, în sec XXI – petrolul şi gazul natural.
Din nou, nu vom plasa aici, într-un mod s
