Datorita ideii de a face politica secreta in cadrul Fratiei, multe dintre actiunile fratilor se impun a fi citite in oglinda: una spuneau ori scriau, alta faceau!

Fara indoiala, acest tip de politica a daunat imaginii lor ca personaje istorice, unii fiind ridicati in slavi, iar altii nedreptatiti sau chiar condamnati la uitare. Rectificarea trebuie facuta in urma unei analize conforme determinismului istoric. Se va remarca indata aportul substantial la trezirea constiintei nationale a valahilor al unui personaj exterior Fratiei, dar factual credincios acesteia. Este vorba de Gheorghe Bibescu.

Pozitia sa in stat si supravegherea severa exercitata de rusi prin consuli si agentii secreti nu i-au permis o implicare directa, ba in cateva cazuri a fost chiar obligat sa ia pozitie ostila miscarii revolutionare, insa mai mult prin vorbe decat prin fapte. Era o ostilitate de parada, care a facut posibila nu doar declansarea revolutiei pe mosia sa de la Islaz, ci si dezvoltarea ei punctuala pe o temelie legala, Voda recunoscand asa-numitul guvern provizoriu… Si-a sacrificat domnia, dupa propria marturisire, pentru ca revolutia sa fie o continuare a ceea ce lasase neterminat Tudor Vladimirescu, un impuls spre modernizare si un pas fara intoarcere catre Europa. A avut convingerea – soptita la urechea lui C.A. Rosetti – ca urmau unirea cu Moldova si obtinerea independentei de stat.

Retras la Campulung Muscel si apoi la Brasov, dupa – subliniez - trei zile de domnie cu guvern revolutionar, marele patriot va purta cu mandrie cocarda tricolora, spre stupoarea boierilor si a negustorilor refugiati acolo tocmai de teama „zaverei".

Atras de frumusetea sotiei lui Voda, Maritica Bibescu, pictorul Szathmari a fost un obisnuit al familiei domnitoare. Era firesc sa-i fi imortalizat pe acestia in desene, miniaturi si litografii. Desenul de fata, care a stat la