Regizorul Daniel Adams si-a propus sa creeze un nou gen cinematografic (!) - "eastern", un fel de replica a westernului. Primul film dintr-o trilogie din perioada premergatoare primului razboi mondial a fost "Golden Boys". Al doilea este "The Lightkeepers"/"Farul singuratic", a carui premiera romaneasca are loc in 16 iulie. In ciuda planurilor, "Farul singuratic" e o comedie romantica de epoca lipsita de calitati si care nici nu tradeaza vreun manifest artistic. Duelul dintre Richard Dreyfuss si Blythe Danner i-ar fi cam singurul atu.
Prima temere - daca nu ai aruncat dinainte un ochi pe distributie sau pe sinopsis - e ca Richard Dreyfuss si Tom Wisdom sunt singurii actori si ca tot filmul ar putea fi duelul lipsit de energie dintre batranul paznic de far Seth Atkins (Dreyfuss) si tanarul de familie buna, pretios si obraznic, adus de valuri dupa ce a incercat sa se sinucida sarind de pe un vapor. Primul capitol al filmului este si mult prea lung pentru a-ti deschide apetitul, insistand pe o situatie care putea fi expediata in doua minute.
Ideea ar fi - si cu asta ne lamurim si in ce directie ne va duce filmul - ca Richard Dreyfuss e un ex-lup de mare mizantrop si misogin care, in ciuda incontrarilor initiale cu junele misogin John Brown va ajunge sa tina la el. De fapt, amandoi ascund un secret amoros, o rana pe care o vor vindeca cu ajutorul regizorului-scenarist care a elaborat (adaptand o nuvela de Joseph C. Lincoln) o poveste pe cat de simpla pe atat de puerila. Din fericire, lucrurile se mai dreg pe drum (dar nu definitiv) o data cu aparitia lui Blythe Danner.
Daca Richard Dreyfuss (despre care, in treacat fie zis, Al Pacino nu are o parere prea buna) joaca complet lipsit de viata, asta e de imputat regizorului, dar nu stiu de ce am senzatia ca Adams l-ar fi vrut pe ursuzul Anthony Hopkins in locul lui Dreyfuss,
