Suntem în plină confuzie a lizibilităţii şi reprezentativităţii spaţiilor urbane! Este o consecinţă a dezvoltării oraşului fără viziuni limpezi asupra viitorului.
O comunitate puternică se construieşte pe tradiţii puternice. Dacă aserţiunea este adevărată, putem înţelege îndată de ce suntem azi doar un conglomerat de citadini, iar nu o forţă capabilă să propulseze oraşul în linia întâi a performanţelor.
În nici unul dintre domeniile vieţii sociale nu mai suntem interesaţi de valorile tradiţionale, de acele părţi viabile susţinătoare ale caracterului urban. Greşesc: Ne mai amintim de ele ocazional, la momentele festive, de regulă ca laudă a meritelor proprii. E o laudă fără de vreme ce nu mai suntem capabili să construim la fel de solid ca înaintaşii noştri. Oare nu suntem datori să contribuim cu partea noastră de valoare la... „tradiţia“ viitorului? Administrarea unui oraş istoric nu se face, aşa cum se întâmplă, sub imperativele prezentului. Se face pe fundaţiile consolidate ale parcursului prin vremuri, aşa încât personalitatea oraşului, şi prin ea a cetăţenilor, să capete identitate şi reprezentativitate unice.
Recunosc, la rându-mi, că n-am făcut decât puţine incursiuni, şi acelea fragmentare, în viaţa comunitară din trecut a Iaşilor. Pentru cea mai apropiată mai sunt încă mulţi „tineri“ ale căror povestiri ar merita ascultare. Pentru cea mai îndepărtată sunt necesare cercetări de specialitate. Ele ajută să ne facem o părere corectă despre ceea ce se întâmplă acum. Dar mai ales ne-ar putea deschide nebănuite perspective comunitare pentru viitor. Iar viaţa comunitară se reflectă direct, semnificativ în structura construită a spaţiului urban.
Iată, să privim strada Lăpuşneanu. Avea în trecut renumele de promenadă publică cu viaţă socială bogată, un salon urban, oglindă a societăţii ieşene. Şi imaginea lui, pe care o putem studia pe poze vec
