De-o vreme încoace, Păunescu a devenit un fel de solgăbirău al pesedismului. Pentru el nu există structuri de conducere, nu există ierarhii, nu există premier şi nici şef al statului. El le ştie mai bine pe toate, el are păreri şi gură prin care acele păreri curg necontenit, ca dintr-o niagară sulfuroasă. Când nu i se face pe plac, schimbă urgent placa şi ameninţă cu neruşinare aşa cum l-a ameninţat pe jurnalistul uimit că şcoala din Bârca e botezată cu numele lui şi nu cu al bunicului său, întemeietorul acesteia. Prins cu mâţa în sac, poetul stihial s-a pornit pe o diatribă de ţi-e mai mare dragul. Că Iliescu, mai degrabă ca să scape de-o altă găleată de zoaie în cap decât cu dragă inimă, l-a chemat la Cotroceni şi l-a decorat, îi priveşte: la oameni de condiţia lor morală probabil că aşa se rezolvă lucrurile. Oricum, decoraţia nu poate valora nici mai mult decât cel care a primit-o şi nici mai puţin decât cel care a dat-o. Adunaţi, scădeţi, înmulţiţi şi împărţiţi şi veţi un obţine rezultatul exact.

Treaba începe să ne privească atunci când Păunescu îşi bagă nasul în actul de justiţie. Cuprins, la aniversare, de milă, asemeni lui vodă care în ocazii sărbătoreşti vindeca gâdilicii, el calcă în picioare ordinea de drept, somându-l pe Ilici Iliescu să se gândească la diminuarea pedepsei brigandului naţional Miron Cosma. Cum că pedeapsa ar fi prea mare, cum că omul subteranelor ar fi exagerat cu "activitatea sindicală", dar că altminteri totul e în ordine... Nu ştiam că bârcanul e specialist în Drept şi are căderea să judece cu atâta dezinvoltură un caz penal ajuns la Curtea Supremă de Justiţie. O fi respectiva instituţie imperfectă, dar nici chiar aşa În locul celor din completul de judecată l-aş acţiona imediat în Justiţie pentru ofensă adusă unui organ aflat în exerciţiul funcţiunii.

Cât priveşte faptele lui Cosma, într-adevăr, curat activitat