La aproximativ 30 de kilometri de Sibiu, deşi mai puţin promovată, se află o zonă de vis dar şi cea mai veche centrală aflată în operare din România.
Odată ajuns în comuna Sadu, nu trebuie decât să mergi pe drumul principal, care urmează albia râului Sadu, printr-o zonă de o frumuseţe rară. Vara, pe malul râului, abia ai loc de corturi şi grătare puse până aproape de buza apei.
Drumul continuă prin Râu Sadului, localitate renumită pentru turismul rural practicat aici. Casele tradiţionale, colibele şi stânile răspândite pe culmile montane, livezile ce înconjoară cătunele, tradiţiile bine conservate, ospitalitatea localnicilor, legendele locului şi frumuseţea peisajului sunt elemente perfecte pentru amatorii unei vacanţe la ţară.
Lacul Negovanu – timpul încremeneşte într-un decor de poveste
La ieşire din sat, firul apei curge lin, iar dintre raze de soare pierdute printre copaci răsar, răsfirate pe dealuri, case vechi cu bunici de poveste în porţi. Drumul curge spre inima muntelui, printr-un peisaj de vis, culoare şi poveste, fluturi şi linişte şi, din când în când, câte un glas de copil fericit, venit cu părinţii în drumeţie.
Ajungeţi la hidrocentrala Sadu II, construită în 1907, şi apoi la Sadu V, ridicată în 1955. De acolo, după alţi aproape 10 kilometri, vă opriţi şi opriţi timpul în loc odată ajunşi la baraj şi la lacul Negovanu.
Vezi lacul de sus, dintre brazi, cu raze de soare împrăştiate până spre margini, acolo unde pădurea pare că se uneşte cu apa.Un peisaj de o frumuseţe copleşitoare, în faţa căruia rămâi fără cuvinte. Odată ajuns aproape de mal, ai senzaţia că timpul, zâmbetul şi povestea s-au oprit pentru câteva clipe în mănunchiul de raze aruncat peste ape. La întoarcere, sub raze de apus, îţi spun parcă drum bun bivoli leneşi, tolăniţi în apă.
Ce trebuie neapăr
