În volumul „Amor Intellectualis“, fiul criticului Tudor Vianu spune că în generaţia tatălui său s-a fumat „sinucigaş“, dar alcoolismul nu era încă un viciu general. „Noi suntem noi şi nimeni alţii“ era o deviză a grupului de prieteni ai lui Ion Vianu. „Voiam să ne păstrăm identitatea“, spune scriitorul, de formaţie psihiatru.

Ce presupune „Amor intellectualis magistri"?

„Amor intellectualis magistri" este un citat dintr-o scrisoare a lui Ion Frunzetti către tatăl meu. Este o parafrază după Spinoza: filosoful vorbeşte despre „Amor intellectualis Dei", iubirea pentru Dumnezeu a omului, şi cea reciprocă, a lui Dumnezeu faţă de lume, şi una, şi alta de natură intelectuală. În felul acesta, prin exaltare, magistrul este identificat cu demiurgul. Mi s-a părut că această relaţie dintre maestru şi discipolii săi este un fir roşu al cărţii. Pe care l-am împletit cu descrierea figurii lui Mironi, prietenul meu intim, acel înger prins şi zdrobit în mecanismul distrugerii oamenilor.

De ce l-aţi subintitulat „Romanul unei educaţii"?

„Romanul unei educaţii" este un bildungsroman, gen născut în Germania secolului al XVIII-lea. „Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister" de Goethe, „Educaţia sentimentală" al lui Flaubert, „Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann sunt câteva exemple de bildungsroman. O astfel de carte povesteşte anii de formare ai unui tânăr, experienţele sale fundamentale până în pragul maturităţii. Aceste experienţe sunt ale educaţiei, dar, în aceeaşi măsură, şi ale iubirii, experienţa sinelui, dar şi a celuilalt. Am căutat să îmbin propriile experienţe ale povestitorului, prezenţa familiei, cu cele ale unor oameni care mi-au fost apropiaţi, prieteni personali, elevi ai tatălui meu. Scopul meu, scriind, a fost să încerc a înţelege enorma dificultate de a fi în condiţiile unui regim totalitar, fără a uita că iubirea, cultura şi mai ales vo