Romania intra incepind de ieri intr-un context politic inedit. Greu de digerat pentru o parte a electoratului, dar aproape inevitabil dupa refuzul PNL de a intra intr-o alianta de dreapta. Daca noua formula de guvernare va fi si viabila ramine de vazut. Din pacate despre viitoarea formula de guvernare, "marea coalitie" PDL - PSD, nu se poate spune, parafrazind o celebra butada a lui Winston Churchill, ca e cea mai putin proasta dintre variantele posibile. E practic imposibil de spus cine a cistigat pentru ca la prima vedere mai toti actorii politici importanti mai degraba pierd cite ceva, citeodata chiar consistent. Sigur, se poate vorbi asa, in termeni generali, despre „interesul national" intr-un moment de criza economica majora pe plan global si despre avantajul de a avea in vremuri grele un executiv cu o larga sustinere parlamentara. Dar asta e o afirmatie mult prea abstracta care pleaca de la niste calcule pe hirtie. Ceea ce va conta pina la urma, va fi proba realitatii. PDL si PSD fac o casatorie fortata cu care nici una dintre formatiuni nu este de fapt confortabila. Si asta chiar daca e foarte posibil ca oamenii pe care cele doua partide ii vor numi in guvern sa lucreze relativ bine impreuna. Astfel „marile coalitii" nu functioneaza in general foarte bine nici in alta parte, e suficient sa ne oprim la exemplul Germaniei, pentru ca partenerii sint constienti de faptul ca e vorba doar de un aranjament temporar intre doi adversari politici. Cu atit mai complicat stau lucrurile in cazul de fata in care continua sa existe o doza substantiala de remanenta emotionala in rindurile electoratului traditional PDL si PNL fata de PSD, vazut drept continuator al fostelor structuri comuniste. Acesta este si motivul pentru care, pentru PDL, costul electoral ar putea fi ridicat. Va fi acesta compensat de accesul la resurse pe care ti-l da prezenta la guvernare? E greu de spus