IN MEMORIA LUI VLADUT Pentru noi a fost frumos... mai ales acum, cand privim inapoi. Dar e firesc sa te uiti duios spre copilarie. si adultii de maine vor privi la fel catre copilaria lor. IN MEMORIA LUI VLADUT Privind inapoi... M-am cufundat in ultimul timp adanc in copilarie. In copilaria de ieri si in cea de-acum. Am facut comparatii... E inevitabil. Timpurile sunt atat de diferite! Noi eram multumiti cu ceea ce aveam, pentru ca nu aveam incotro. Eram intr-o lume atat de bine izolata, ca tentatiile ramaneau afara. Se mai strecurau din cand in cand inauntru pe usa lasata intredeschisa de vreun vaporean care aducea copiilor lui lucruri nemaivazute de noi, ceilalti. In rest, aveam toti aceleasi posibilitati. In pauza dadeam fuga la cofetarie, unde mancam amandine, dupa care ieseam in graba, nu inainte de a innoda linguritele. (Ne scoteau din minti linguritele alea din aluminiu - nu puteai sa tai din prajitura fara sa se indoaie! Dar le-am venit noi de hac!) Eram cam toti la fel, mai ales la scoala, unde, cu acele uniforme, nu aveam cum sa jinduim dupa blugii de firma ai lui X sau Y. Iar la joaca toate hainele, indiferent cat de aratoase ar fi fost, deveneau in scurt timp prafoase, patate, zdrelite... La ora de educatie fizica ni se cereau "tricouri albe si chiloti negri" si nu pot spune ca scormoneam invidiosi cu privirea dupa sigle care ne erau pe-atunci straine. (Mi-aduc aminte ca o data, la ora de sport, profa s-a luat de mine ca n-aveam tricou alb, ci unul mai degraba alb-unt cu epoletii crem. si-atunci i-am spus si eu ca asta e cel mai alb pe care-l am, ca daca vrea unul alb, poate sa-mi cumpere... si-asa m-am ales cu un 9 la purtare.)

A fost si asta un lucru bun (asta daca vrei sa privesti doar partea plina a paharului) - ne-a stimulat imaginatia. Pentru ca nu gaseam haine pe gustul meu, am inceput sa mi le fac. Bluzele si fustele pe care mi le cum