Înger de Guariento
Se spune că italienii sunt un popor de sfinţi, poeţi, eroi şi navigatori, dar şi de muzicieni. Pretutindeni, în Italia, îmbrăţişezi istoria şi respiri cultura. Credinţa şi arta au mers aici mână în mână dintotdeauna. Provincia Padova se află într-o câmpie cu culori verzi, galbene şi brune, delimitată de lanţurile muntoase ale Alpilor, iar pe de altă parte, de colinele Euganee. Este un loc traversat de râuri, canale şi torente. La Padova frumuseţea se întâlneşte la orice pas. Atmosfera medievală se păstrează şi astăzi între zidurile sale. Oraşul este înconjurat de două cercuri de ziduri, cu 28 de porţi de intrare, dar caracteristica lui sunt porticurile. El se prezintă ca un splendid mix de palate renascentiste şi modeste edificii din cărămidă roşie. Un oraş născut în 1184 î.Ch., care în epoca romană purta denumirea „Patavium" şi era considerat de către Strabon unul dintre cele mai bogate oraşe ale imperiului. Distrus în parte de longobarzi în 602, dar şi de alţi invadatori, precum ungurii în 899, odată cu Signoria della Carraresi (1338-1405) ajunge la apogeul puterii sale politice. După Napoleon, Padova revine Austriei până la anexarea Regatului Italiei în 1866.
Porticurile din Padova
Padova este cunoscută ca un important centru cultural, cu cea mai renumită universitate din lume, ridicată în 1222, unde au studiat Pico della Mirandola, Copernic, Torquatto Tasso. Tot în Padova s-au refugiat Galileo Galilei şi, în urmă cu două secole, Francesco Petrarca. Acesta din urmă, pentru a-şi scrie în linişte poemele pe colinele Euganeei, la fel de blânde şi în zilele noastre.
În 1500, sub guvernul Serenissimei, cunoaşte o importantă renaştere.
Oraşul este un amestec de civilizaţie veneţiană, cu cea romană, medievală, renascentistă.
Basilica San Antonio. În faţă tronează Gatamelata lui Donatello
Imensa basilică Sa
