Un amestec de partide laice, de organizaţii islamiste şi de organizaţii provenind din societatea civilă ­ cam aşa arată, în linii mari, opoziţia din Egipt, transmite AFP.

O parte importantă a acestor forţe care se opun regimului condus de Hosni Mubarak ­ Mohamed ElBaradei şi susţinătorii săi, Frăţia Musulmană, unele partide laice – s-a reunit într-un comitet care a anunţat că va negocia cu actuala putere doar după ce Mubarak va demisiona.

Opoziţia include 20 de partide laice, majoritatea slab susţinute de cetăţeni şi cu o reprezentare parlamentară redusă (15 mandate din 518). Cel mai cunoscut dintre aceste partide este Noul Wafd, creat în 1978 după modelul formaţiunii Wafd înfiinţate la începutul secolului al XX-lea.

Partidul al-Ghad este fondat de Ayman Nour, care a candidat la prezidenţialele din 2005 împotriva lui Mubarak.

Dintre celelalte partide laice, multe se consideră reprezentante ale familiei de stânga, socialiste sau purtătoare ale "moştenirii Nasser".

Cea mai puternică formaţiune islamistă este Frăţia Musulmană, înfiinţată în 1928 de Hassan al-Banna. Interzisă oficial, ea nu este un partid politic propriu-zis, întrucât Constituţia nu autorizează partidele constituite pe baze confesionale. Formaţiunea deţinea 88 de mandate parlamentare, pe care candidaţii săi le obţinuseră în calitate de "independenţi" la legislativele din 2005. Mult contestatele alegeri din noiembrie-decembrie 2010 i-au lăsat însă "cu mâinile goale" pe membrii Frăţiei, motiv pentru care au boicotat turul al doilea şi au acuzat puterea de fraudare a alegerilor. Membrii frăţiei sunt bine reprezentaţi în viaţa sindicală şi în cadrul instituţiilor caritabile.

Una dintre cele mai importante formaţiuni provenind din societatea civilă este Asociaţia Naţională pentru Schimbare, condusă de laureatul premiului Nobel pentru Pace Mo