Nu am mai avut ocazia să primesc, în Bucureşti, amici din străinătate, astfel încît am avut destule emoţii în momentul în care prieteni de-ai mei, de prin lumea virtuală a Grepolisului, mi-au zis că au de gînd să îşi facă vacanţa în România şi ar vrea să stea un weekend în Capitală. De fel, sînt polonezi. El este profesor universitar (de matematică), ea este profesoară de liceu (tot de matematică) şi au trei copii, adolescenţi. Cel mare este în lotul naţional al Poloniei (la matematică). Fetele fac balet. Pasul unu: să le găsesc un hotel cît mai aproape de casa mea, să nu fiu nevoit să bat drumuri lungi pînă la ei şi înapoi. În plus, stau prin zona halei Traian, foarte aproape de Unirii. Tocmai bine. Evident, în viaţa mea nu am stat la hotel în Bucureşti, aşa că nu aveam nici o idee despre preţuri sau condiţii. Am găsit un hotel micuţ, în capătul străzii Plantelor, colţ cu Mîntuleasa, la 45 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Ba aveau şi o terasă cochetă, tocmai bună de băut cafeaua şi făcut planul de vizite al zilei. Le-a plăcut, preţul le-a convenit.
DE ACELASI AUTOR Strategii politicoase Snowden. Edward Snowden. Internaţionalizarea Diplomaţie economică Pe seară, tur de orientare prin cartier. Fotografii cu splendid renovatul sediu al casei de avocatură Predoiu Zamfirescu de pe Plantelor, cu nebunia stil Gaudi de pe Emil Racoviţă şi cu fostele garaje regale de pe Romulus. Apoi, ieşire spre Piaţa Universităţii prin Rosetti, să ajungem la metrou. Fiul cel mare este pasionat de hărţi (vechi şi noi), astfel încît, la întrebarea mea „Ce aţi vrea să vedeţi?“, răspunsul a venit simplu: Muzeul hărţilor. Acolo i-am dus, pe Londra, colţ cu Varşovia (spre amuzamentul tuturor). Le-am explicat, în cîteva vorbe, destinul politic al fondatorului (Adrian Năstase). Muzeul le-a plăcut. Am ieşit la plimbare pe Aviatorilor, ne-am întors la Unirii cu metroul. Acolo ne-a
