Vizionarul român Sorin Oprescu a făcut sondaj de opinie şi a ieşit că 93% suntem de acord să ţinem Olimpiada din 2020 la Bucureşti. N-a fost unanimitate pentru că ţara asta încă mai are oameni lipsiţi de ambiţie, gata să cedeze în faţa primei probleme triviale care le trece prin cap. Şi care ar fi acea problemă decât că ultima Olimpiadă a costat 42 miliarde de dolari - leafa bugetarilor români pe vreo trei ani? S-a spus că asta a fost cea mai scumpă Olimpiadă din istorie. Hm! Omenirea habar n-are cât poate costa o Olimpiadă organizată de primăriile de sector. Dar vin şi întreb: ne stricăm cheful de Olimpiadă din atâta lucru?

Aţi ghicit: nu! Şi ştiţi de ce? Pentru că toată viaţa noastră e dominată de spiritul olimpic: în fiecare zi participăm la câte ceva şi nu câştigăm nimic. Am pierdut? continuăm! - iar n-am câştigat? continuăm! Pe "Mai repede, mai sus, mai puternic" îl învăţăm înaintea lui "Căţeluş cu păru' creţ", altfel ne-ar prinde Siretul în case.

Candidatura Bucureştilor la organizarea Olimpiadei seamănă cu a visa dintre tomberoane la palatul lui Nea Gigi. Dar e ceva rău în asta? E de notorietate mondială faptul că săritorii noştri de la trambulină se antrenează sărind în cap pe burete. Da, bazinele noastre au apă mică. E adevărat şi că alea din Bucureşti se termină brusc. Azi, dacă ar vrea unul să înoate drept 50 de metri, cum se face la Olimpiadă, ar trebui să aibă capul prea tare, din moment ce niciun bazin nu-i mai lung de 25.

E! Aici intervine viitorologul Sorin Oprescu. A fost suficient să viziteze şantierul stadionului început pe vremea lui Videanu, să vadă că mai sunt de pus nişte ştechere şi iarba, ca să-şi dea seama că lucrările se vor termina până în 2020. O supersală polivalentă avem deja la Bucureşti, putem chiar să punem mâna pe ea, dar cu grijă să n-o şifonăm. Proiectul ei e uriaş: vrei polo - tragi podeaua, umpli groapa cu ap