Polenul este în fiecare an spaima alergicilor. Poluarea urbană, cât şi încălzirea globală cresc cantitatea de polen din atmosferă, dar şi sensibilitatea oamenilor. Specialiştii de la Swiss Institute of Allergy and Asthma Research (SIAF), din Davos, Elveţia, explică mecanismele alergiilor la polen şi remediile care pot fi aplicate. În general, o reacţie alergică este un răspuns exagerat al organismului la orice stimuli consideraţi de acesta a fi un soi de „intruşi” (alergeni).

În contact cu aceştia, organismul răspunde prin eliberarea în sânge a unor substanţe (histamină şi leucotriene) care provoacă simptomele caracteristice alergiilor. Sensibilitatea la anumiţi alergeni apare în primii ani de viaţă şi scade odată cu ­înaintarea în vârstă.

Când alergenii sunt prezenţi în aer, cele mai frecvente simptome care apar sunt rino-conjunctivita (polinoza), secreţiile apoase şi „mâncărimile” nasului, gâtului şi ochilor, congestie nazală („nas înfundat”) şi inflamaţii ale căilor aeriene, lăcrimare abundentă şi tuse.

Astfel de reacţii se pot combina şi cu erupţii cutanate generalizate sau cu crize de astm. În cazuri grave, când reacţia organismului este foarte puternică, poate să apară şocul anafilactic ce poate provoca moartea, în lipsa unui tratament urgent.

Creşterea CO2 măreşte producţia de polen

Rinita alergică este cea mai comună formă a alergiilor sezoniere, provocate în special de polen, praf, microsporii ciupercilor, acarieni sau de reziduurile animale. Alergiile apar frecvent primăvara, când polenul plantelor înflorite este împrăştiat de vânt pe distanţe foarte mari. Concentraţia maximă de polen din aer se înregistrează dimineaţa. Sunt însă de ajuns 20 de granule de polen într-un metru cub de aer pentru declanşarea unor crize alergice.

Când manifestările alergice apar în perioada mar