De profesie invitat la televizi-uni în talk-show-uri pe orice temă imaginabilă şi pe orice canal, Silviu Prigoană mai găseşte, din când în când, răgaz pentru obligaţiile care-i revin ca deputat în Parlamentul României. Ca membru marcant al partidului de guvernământ, domnia sa consideră că este îndreptăţit să se înfrupte din răsplăţile jertfei patriotice electorale.
Ca atare, atunci când s-a pus problema candidaturilor pentru Parlamentul European, domnia sa a rămas pe gânduri, popas intelectual din care a ieşit o idee măreaţă: dacă preşedintele îşi pune fiica pe lista partidului, de ce n-ar putea şi dânsul, ca simplu membru, să-şi propună fiul pentru aceeaşi misie? La o adică, cu ce ar fi mai prejos Honorius decât Elena? Ea se plimbă cu Range Roverul, el cu Lamborghini. Amândoi frecventează aceleaşi cluburi de fiţe şi se învârt printre aceleaşi odrasle de bani gata care populează această zonă privilegiată. De ce una ar fi valabilă şi altul nu? Cu aceste argumente în mână, dl. Prigoană s-a adresat forumurilor responsabile, unde a fost întâmpinat cu un „nu” categoric. Supărat - pe bună dreptate - dl. Prigoană a avut o scurtă izbucnire de mânie patriotică, în cursul căreia i-au scăpat nişte vorbe mai dure referitoare la „lingăii” care veghează listele.
Corespondentul unei agenţii de presă a investigat accesul şi a făcut ceea ce ar face orice corespondent de presă: l-a dat publicităţii! Citin-du-l, dl. Prigoană şi-a dat seama că sinceritatea exprimării i-ar putea crea niscai probleme pe linie de partid şi a revenit asupra textului, solicitând Agenţiei o dezminţire.
Principiile deontologice au primat şi dreptul la replică - în care dl. Prigoană afirma, extrem de convingător, că nu-i sunt caracteristice expresii de felul celei citate, dat fiind orizontul de cultură în care trăieşte şi acţionează şi, ca atare, trebuie considerat că nu le-a folosit. Cum îns