Doua evenimente recente mai importante au creat pe moment o diminuare relativa a tendintei de depreciere a trendului bursei autohtone datorita, in primul rand, reducerii la 2% a dobanzii-cheie a Bancii Centrale Europene, anuntata de presedintele Trichet, si, in al doilea rand, ca urmare a impulsului minor dat sectorului bancar de Banca Nationala a Romaniei, "ca bunavointa", prin cresterea gradului maxim de indatorare pentru creditele ipotecare, ce va fi stabilit pe baza politicii bancilor.
Si totusi, subiectul "cald" al zilelor noastre (ca investitori) nu este, dupa parerea mea, nici controversa din jurul ordonantei recent respinse de Curtea Constitutionala, nici rezultatele macroeconomice foarte slabe ale SUA, nici masura lui Trichet, ci politica pe care o incearca Rusia fata de tarile din UE cu noile conditii de livrare a gazului natural catre principalii ei consumatori din Est.
Pe de alta parte, in timp ce pretul barilului de petrol a tot scazut chiar sub un nivel asa-zis critic de 40$/baril, in ciuda scaderii productiei zilnice cu cca. 1,2 mil. barili hotarata de tarile exportatoare membre OPEC, iata ca o alta resursa energetica vitala, cum este gazul natural, are tendinta de majorare a pretului, este adevarat, mai mult in aceasta parte a lumii si sub presiunea RosUkrEnergo, intermediarul din Elvetia pentru Gazprom. Contractul cu intermediarul expira in 2011.
Sunt multi teoreticieni care spun ca Romania, ca tara producatoare de gaz natural in zona, ar trebui sa joace un rol important pe aceasta scena si chiar ar putea sa fie angrenata intr-o posibila colaborare, mai mult cu partea estica decat cu cea vestica a Europei, insa nimeni nu face nimic. In acelasi timp si oricat s-ar lauda unele autoritati centrale ca ceea ce producem este suficient pentru asigurarea consumului mediu zilnic al populatiei de cca. 34 mil. m.c., nu trebuie sa