De ani de zile, victimele campaniei antiterorism a Moscovei şi familiile acestora şi-au căutat dreptatea pe o singură cale practică: Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Guvernul rus a pierdut aproximativ 95 la sută din procesele ajunse la acest tribunal, aflat sub patronajul Consiliului Europei. Rusia furnizează, în acelaşi timp, o treime din cazuistica Curţii, iar Kremlinul a ajuns să plătească despăgubiri de milioane de euro.
Nu-i de mirare deci că Moscova resimte Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca pe un junghi permanent – şi nu doar din punct de vedere financiar. Şi în vreme ce plăteşte cu stoicism toate amenzile, nu întreprinde nimic ca să îndeplinească directivele tribunalului european de stopare a abuzurilor. Ignorarea cerinţelor Curţii ar putea costa Rusia locul ocupat în Consiliul Europei – însă recent Krem linul a venit cu o soluţie de urgenţă.
Luna aceasta, guvernul a anunţat un proiect de constituire a unui fond destinat eventualei compensări a victimelor antiterorismului, fond aflat la dispoziţia sistemului judiciar intern. Curtea Europeană cere ca toate cazurile ajunse în atenţia ei să fi urmat toate căile posibile de rezolvare în interiorul sistemului judiciar naţional, inclusiv la nivelul compensaţiilor materiale. Dar nu este clar dacă judecătorii ruşi vor avea aceleaşi criterii de compensare ca şi cei de la Strasbourg.
Gheorghi Matiuşkin, reprezentantul Rusiei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, estimează că mii de dosare trimise la Strasbourg vor fi retrase pentru a fi rejudecate în Rusia. Printre acestea, foarte numeroase sunt cele apărute după operaţiunile antiteroriste din Caucazul de Nord, în special din Cecenia.
Altfel spus, noul proiect de lege are toate şansele să taie posibilitatea opiniei publice mondiale de afla despre fărădelegile comise în Caucazul de
