Date recente, publicate de Banca Naţională, arată o restrângere a creditului neguvernamental (companii plus populaţie) în ultimele 12 luni. Băncile văd principala cauză în scăderea cererii de credite.

Companiile şi populaţia le reproşează băncilor că, deseori, refuză creditarea doar pentru că şefii lor fie dau dovadă de un exces de neîncredere, fie au în faţă dosare de credite ce nu sunt îndeajuns de profund şi de profesional analizate. Nu întâmplător, deci, la începutul lunii mai, Banca Naţională a adoptat o serie de măsuri – între care îngustarea coridorului simetric format de rata dobânzii aferente facilităţii de creditare, care a scăzut de la 9,25 la sută la 8,25 la sută, şi rata dobânzii pentru facilitatea de depozit, care a urcat de la 1,25 la sută la 2,25 la sută; măsuri menite să deschidă calea unui ciclu lung de reduceri ale ratei dobânzii de politică monetară. Şi nu întâmplător, nu mai departe de miercuri 8 mai a.c., la conferinţa de presă de la BNR, guvernatorul Mugur Isărescu a făcut o analiză a acestor decizii cu scopul declarat de a evita interpretări care să le deformeze sensul. Ţinând seama până şi de cel mai sensibil detaliu al pieţei banilor: simbolistica. Iar semnalul dat nu e o alcătuire de vorbe, ci o serie de costuri pe care Banca Naţională şi le asumă pentru a încuraja băncile să-şi consolideze clientela, să evite riscuri ce ar împovăra depunătorii cu scăderi de dobânzi la depozite şi cu noi comisioane. Şi, mai cu seamă, să reducă dobânzile active pentru a stimula cererea de credite.

Există un model pentru noul timp al creditării? Unul consolidat – nu! Dar astăzi, când se caută o nouă paradigmă a creditării, ar fi o eroare să fie dată uitării partea bună a întâmplărilor din anii 2004-2008. Atunci, multe familii şi-au rezolvat, prin împrumuturi bancare, probleme locative sau de achiziţionări de bunuri ce altfel ar fi fost imposibil d