Vineri, ora 6. O raza abia nascuta de soare incearca sa razbata de dupa niste nori aposi, lipsiti de culoare. Mihai se scarpina in barba nerasa de vrei doi ani, isi ridica pantalonii, prinsi cu o curea facuta din resturi de piele, pina-n git, face rapid o cruce, sa nu-l vada nimeni, pune mina pe caruciorul greoi, de tabla ruginita, si, in scirtiieturi de nedescris si hamaituri de ciini, purcede la groapa de gunoi. Are vreo 40 de ani si n-a cautat toata viata prin gunoaie. A fost mecanic, pe undeva pe la o firma din Brasov, da' l-a mincat alcoolul si boala de la plamini. "Am avut si nevasta, de undeva din Ardeal. Cind luam leafa, mai stateam cu baietii la o vodca. Am mai batut-o, da' nu chiar asa de tare. Intr-o zi cre' ca s-a saturat si-a luat plodul si-a plecat la ma-sa", zice Mihai, tragind cu sete dintr-un chistoc de tigara, cules de prin spatele barurilor. Se uita la mine circumspect: "Da' tu vrei sa ma dai la ziar?", zice el. E de acord sa povesteasca, dar nu vrea poza. "Nu da bine la afaceri", ride strimb. Are unghii negre si lungi. In urma lui, amusina Moldita, un ciine latos si murdar, ca stapinul. "Pe asta am gasit-o pe malu' Moldovei. Fiecare dintre noi are un ciine, care ne mai apara. A mea e batrina, nu poate sa muste, da' nu ma-ndur s-o alung". Sterge nasul cu mineca murdara: a ajuns la un container. De undeva, de la o fereastra deschisa, razbate un iz de cafea, acoperit repede de mirosul infect de gunoaie. Din carucior scoate o ranga cu care se apuca sa scormoneasca prin container. Fluiera o populara saltareata. O bucata de piine mucegaita, trei cutii de plastic, niste cartoane. Dezamagit, le pune in carucior, isi trage iar pantalonii pina-n git si porneste din nou, tiriind caruciorul scirtiit. In urma lui, Moldita. "Dac-as fi gasit niste tabla sau un drug de fier, poate le-as fi schimbat pe niste piine. Cu cartoanele astea nici macar sa ma-nvelesc nu p