- Istoric - nr. 149 / 2 August, 2012 Intalnirile anuale de suflet (Generatia NOVEANU, seria 1959 –Sighisoara) Motto: "Cine mai poate, cine mai stie Sa ne aduca-napoi intr-un joc? Soarele-a topit soldatii de plumb Si i-a-ngropat pe toti la un loc.” (George Felder) Si, uite asa, in bucuria revederii noastre anuale am alternat o sumedenie de teme spirituale si lumesti, imbogatindu-ne. La ora 10, 26 mai, ne-am strans in fata fostului nostru "Liceu de Baieti nr. 1”, impreuna cu "fetele” noastre, colege de an, ale fostului "Liceu de Fete nr. 2”. Apoi ne-am dus in curtea scolii in jurul "Nucului – generatia Noveanu”, cum l-am botezat anul trecut, la plantare, intr-un moment deosebit, festiv, organizat de directoarea Gorczyka Mariana, suflet vibrand si iubitor de cultura, poeta afirmata pe un diapazon specific lirismului din poezia feminina. Aici, in jurul nucului, dirigintele ne citeste, la un moment evocator potrivit, poemul sau incropit cu o zi in urma si intitulat "La nucul lui Mircea” (s-a sfiit sa-i zica "generatiei – Noveau” si a pus numele Mircea, adica prenumele meu. De ce? Unicul meu aport a fost sa aduc puietul din gradina mea epicureana si sa particip la sadire. Inca o lectie de modestie a dirigintelui si pedagogului. Spuneam ca poemul a fost incropit in fuga timpului devorator al acestui veac, fapt ce explica pesimismul si nostalgia ce ne cuprinde uneori, starile acestea fiind prezente in mai tot poemul, pentru ca la final sa razbata optimismul si trairea clipei: "Iar noi, pe unde-om fi atunci,/ Ne-om aduna-n aceleasi ore/ Si-n cerc complet vom ingana/ Un… Sempre sint in Flore!”. Momentul 3, "lectia” de dirigintie. Atent cu discipolii sai, dirigintele ne ofera, ca la fiecare intalnire, bombonele si ciocolatele prin tragere la sorti. Fiecare am primit cate o medalie jubiliara din bronz masiv (150 gr.) reprezentand un inaintas al culturii noastre. Lui Stoica D