Orice, dar să dau de urmele lui "nea Nicu" până şi într-un fort Vauban de la periferia Parisului, nu mă aşteptam. Şi totuşi aşa s-a întâmplat în acel mijloc de noiembrie 1995 (tocmai murise Corneliu Coposu, Dumnezeu să-l ierte!), iar fortul Vauban respectiv se afla în Ivry sur Seine şi adăpostea Centrul Cinematografic şi Fotografic al Armatei franceze (ECPA), unde fusesem trimis pentru un scurt stagiu de documentare ca redactor al televiziunii militare Pro Patria.

În ceea ce priveşte "urma" ceauşistă, aceasta era filmul documentar realizat de studioul Alexandru Sahia despre vizita generalului De Gaulle în România în mai 1968 şi îmi fusese arătat de gazdele franceze la întrebarea mea: "Ce aveţi despre România?" Filmul era păstrat şi catalogat în catacombele răcoroase cu temperatură şi umiditate controlate ale bătrânului Fort d'Ivry, alături de tot ce însemna peliculă, clişeu fotografic, imagine-document privind armata franceză începând din secolul al XIX-lea până în prezent.

Nu a fost singura surpriză arhivistică românească de care am avut parte în interiorul zidurilor înalte şi a galeriilor adânci ale lui Fort d'Ivry. Un bătrân adjutant de la arhiva foto, Guy Laforet, m-a rugat să-l ajut, vezi Doamne, dacă vreau, în identificarea unor fotografii de arhivă. Mi-a pus în faţă vreo câteva tomuri de albume cu fotografii martor pentru a le răsfoi. Şi uite aşa am descoperit, recunoscând uniformele şi costumele populare româneşti, un teanc consistent de fotografii executate de fotoreporterii Wehrmacht-ului în Moldova în cel de-al Doilea Război Mondial, ale căror clişee fuseseră capturate, alături de multe altele, de către militarii francezi în 1945, dar fără niciun indiciu de provenienţă. Guy Laforet a fost foarte mulţumit de identificarea mea şi la plecare mi-a oferit un set complet din toată această mică comoară iconografică, dar nu înainte de a mă iniţia în