Grecia este o ţară ieşită din hotarele oricărei raţiuni.
Deşi tocmai i-au fost tăiate datorii de o sută de miliarde de euro, ţara din sudul Peninsulei Balcanice tot zice că nu e bine. Aşa că se joacă de-a referendumul: dacă vrea poporul, bine, dacă nu...
Dacă nu, ce? Daţi foc statuii lui Zeus? Vă bateţi cu pietre istorice pe Acropole? Scufundaţi insulele din Marea Egee? Faceţi treaba mare la umbra măslinilor? Ce atâtea fiţe când te ştii cu musca pe căciulă? Adică, tu ai trăit boiereşte pe banii altora şi tot tu faci pe nebunul? Nu vrei să dai banii înapoi, dar, cu un tupeu antic, strigi că mai vrei şi alte împrumuturi, pentru că nu ai din ce plăti salariile şi pensiile!
Răbdarea Europei se apropie de sfârşit. Ieri a curs cu ultimatumuri spre Atena. Premierul Giorgios Papandreu a fost convocat de urgenţă şi pus să aleagă: ori intraţi în grafic, ori vă lăsăm să vă duceţi în cap!
Ecuaţia e simplă: fără împrumuturi externe, Grecia nu poate supravieţui nici măcar trei luni. Nu se mai plătesc salariile. Nu mai vine poştaşul cu pensia. Nu mai e vată în spitale. Nu mai merge trenul. Nu se mai aprinde lumina. Vă puteţi imagina cum vor reacţiona grecii în mijlocul unei asemenea apocalipse? Au spart geamurile pentru că şi-au pierdut a 13-a pensie şi al 14-lea salariu (12 erau prea puţine!), s-au bătut cu poliţiştii pentru câteva zeci de mii de concedieri, au dat foc Atenei când s-a tăiat 20% din salariile bugetarilor, ce vor face când nu le va intra pe card niciun sfanţ?
Perspectiva este cât se poate de realistă. Grecia, ca ţară, produce mult mai puţin decât consumă. Deficitul este finanţat din veşnicele împrumuturi externe. Dar când datoria a ajuns prea mare şi nimeni nu vrea să-ţi mai dea bani, ce faci? Te descurci cu ce ai, altă soluţie nu există. Produci o mămăligă şi o ceapă, mănânci o mămăligă şi o ceapă!
Grecia
