Anul 2013 începe pentru fotbalul nostru aşa cum trebuia să se termine celălalt, apocaliptic. Echipe cu istorie în spate sunt pe cale să ia calea altora cu tot atâta istorie în spate şi nimic în faţă. Din fotoliul său de şef peste dezastru, Corleone anunţă, şi parcă se bucură, că reforma aia cu doar 14 formaţii în campionat ne poate lovi mai devreme decât credem. Există partizani vechi ai formulei cu play-off şi play-out, dar ce te faci dacă nu supravieţuiesc nici măcar alea 14 echipe? Te pomeneşti că ajungem la o formulă cu dublu tur-retur, ca în Austria. Asta înseamnă doar zece echipe la start şi 36 de etape. Şi ar mai însemna aproape înjumătăţirea numărului actual de echipe. De neimaginat pentru mulţi, dar haideţi să mergem şi mai departe. N-o fi fotbalul mai cu moţ decât orice pe lumea asta. Aşa cum orice fenomen pe lumea asta a cunoscut expansiune şi declin, cândva fotbalul va cunoaşte o binefăcătoare întoarcere la origini. Plăcerea jocului a fost înlocuită de industrie şi profit. Poate că tocmai dispariţia banilor din fenomen va duce la salvarea jocului. Atunci tinerii nu vor mai vrea să devină fotbalişti ca să se umple de maşini şi femei, ci ca să se simtă bine cu prietenii. Să-i vedem, ca în poveştile de pe vremuri, cum pun bani de benzină ca să meargă în deplasări. Cei care au petrecut două săptămâni pe transatlanticul Conte Verde, în 1930, au folosit fotbalul ca pretext pentru o uimitoare călătorie la capătul lumii.

Pentru că tot m-am lansat în idei trăsnite, cred că ar mai fi loc de una. Fotbalul interactiv! Aşa cum în ligile inferioare exista obligaţia de a introduce juniori în echipă, în viitor să fie obligatorie introducerea unor… spectatori! Simplu, tombolă cu biletele de intrare, un spectator pe repriză pentru fiecare echipă, ar fi patru câştigători pe meci, de orice vârstă, greutate etc. Aşa cum un jucător de poker trebuie să se descurce cu