In Camionul bulgar asemanati scrisul cu un "santier sub cerul liber". Pe acest santier misiunea scriitorului este aceea de a deveni "un ingenieur du roman", asa cum e considerat Flaubert? Mai degraba cititorul e invitat sa procedeze ca un inginer: i se ofera materialele de constructie - santierul! -, iar el e tentat sa le asambleze cit de cit coerent. Asta in teorie... De fapt, in Camionul bulgar n-am avut curaj sa duc pina la capat ideea de santier. Am mai incercat si in anii ‘80, cind am scris, in franceza, Pigeon vole si nici atunci n-am reusit. Macar atunci, gratie acestei carti, care a fost tradusa in romana si in engleza (desi eu cred ca e intraductibila), mi-am dat seama ca in felul acesta se poate ajunge la autofictiune. Adica "santierul" e un pretext? Nu chiar asa, e ceva mai complicat... Tot adunind "materiale" pentru roman, am trait, mi-am trait citiva ani din viata. Auto-fictiunea, se stie, nu e autobiografie. Dar ce e? Pai e un fel de viata paralela, o viata posibila, autorul se imagineaza personaj si cu speranta ca va reusi pina la urma sa scrie literatura, adica despre altii, se multumeste pina una alta sa scrie despre el. E un tip de scriitura modesta... Ce personaje sint acum, la final de 2010, in cautarea autorului Dumitru Tepeneag? De fapt, Pirandello a fost precedat de un alt autor "cautat de personaje", si anume de Unamuno al carui roman Niebla (Ceata) a fost tradus de excelentul poet si traducator care e Sorin Marculescu. Spun asta pentru ca eu am incercat sa merg mai departe in ce priveste aceasta iesire a personajelor din cadrele clasice ale romanului, dar nu stiu daca am izbutit. In orice caz, nu s-a prea observat... Vreau sa spun: in comentariile critice. In romanul urmator, ma intorc la o estetica onirica (era sa zic clasica...), aceea din prima perioada de creatie. Oniric metafizica, ca sa fiu mai precis, cind visul, chiar daca nu are nici