Tradiţiile şi superstiţiile au fost parte din viaţa românească încă din cele mai vechi timpuri, când omul dormea pe verandă din mai şi până la prima ninsoare şi când legătura cu pământul şi cu natura era foarte importantă. Câteva dintre ele se păstrează şi astăzi chiar dacă ritmul alert al secolului 21 nu prea lasă loc de obiceiuri.

În bătrâni se povesteşte că lumina pe care credincioşii o iau de Înviere are puteri tămăduitoare, iar lumânarea cu care a fost adusă lumina în casă are puteri binefăcătoare şi de aceea nu trebuie aruncată. Atunci cand cineva este încercat de griji sau de boală, se află în pericol sau este încercat de un necaz mare se spune că e bine să aprinzi această lumânare.

Câţi nu ştiu de obiceiul de a te spăla pe faţa cu apa neîncepută în care ai pus un ou roşu, o monedă şi o frunză de urzică? În tradiţie se spune că numai aşa „obrajii tăi vor fi sănătoşi şi îmbujoraţi precum oul roşu, vei fi tare precum moneda şi aspru precum urzica".

Iar cel care se spală trebuie să rostească: „Sa fiu sănătos/ă şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti; să fiu iubit/ă ca ouăle în zilele de Paşti". În anumite zone din ţară, firul de urzică este substituit de un fir de iarbă, simbol al belşugului, iar moneda de un bănuţ de argint, sugerând tot bunăstarea.

Oul roşu, protecţie împotriva hoţilor

Ouăle încondeiate cu roşu sunt singurele care pot fi date de pomană pentru sufletul unuia trecut în eternitate, iar, în tradiţie, se mai crede că dacă două persoane ciocnesc ouă în ziua de Paşti se vor întâlni pe lumea cealaltă.

Cu toţii suntem obişnuiţi să nu ne lipseacă ouăle roşii de pe masa de Paşte, dar câţi cunosc motivul pentru care o facem? Una din explicaţii vine din tradiţia populară. Ouăle roşii sunt considerate păzitorii casei şi tocmai de aceea nu trebuie să