Valentine’s Day este exemplul perfect pentru a ilustra caracterul profund dubios al asertiunii potrivit careia pentru a spori productia – mai nou, pentru a iesi din criza – este nevoie sa stimulam consumul. De ce este perfect? Pentru ca, spre deosebire de Craciun, Pasti s.a.m.d. Valentines’s Day este o sarbatoare inventata in cultura consumerista moderna.
Acum, noi stim ca de sarbatori apetitul oamenilor pentru cumparaturi de diverse feluri creste si ca retailerii isi inmultesc vanzarile. Daca acest lucru ar fi important pentru sanatatea economiei, atunci – ca indivizi rationali si imaginativi ce suntem – tot ce ar trebui sa facem pentru a scoate economia din criza sau pentru a creea locuri de munca ar fi sa inventam un nou prilej de sarbatoare. Si sa lasam “spiritele animalice” sa goneasca catre mall-uri si supermarket-uri, sa cumpere in valuri si sa creasca veniturile in societate prin efectul magic al “multiplicatorului”.
Se poate obiecta ca Valentine’s Day nu reprezinta un varf al consumului in economie. In SUA cresterea vanzarilor de cadouri ca urmare a Zilei Indragostitilor se cifreaza la aproximativ 16 miliarde dolari, o cifra mica in comparative cu un PIB de 14 trilioane dolari. Totusi, pentru anumite industrii evenimentul este sursa unui veritabil boom. De pilda, vanzarile de flori online cresc considerabil si reprezinta apogeul intregului an. Per ansamblu activitatea comerciala se inteteste substantial si, asa cum unii economisti recunosc, acesta este de fapt adevaratul motiv pentru care exista Valentine’s Day.
Revenind la argument, s-ar parea ca Ziua Indragostilor reprezinta un caz de profetie auto-indeplinita: o sarbatoare promovata de industria consumului pentru a spori consumul. Dar daca asa stau lucrurile, atunci de ce nu se inventeaza si alte sarbatori. Daca este atat de bine ca lumea sa dea buzna in magazine, atunci de ce oame
