Poate este unul dintre cele mai cunoscute stabilimente dedicate bolnavilor psihic din ţară. Găneşti, judeţul Galaţi. 76 de femei şi 82 de bărbaţi îşi aşteaptă biletul către lumea cealaltă între pereţii faianţaţi ai acestei unităţi medico-sociale. Deşi toţi locatarii sunt catalogaţi cu boli mentale, minţile strălucite din Ministerul Sănătăţii nu au catadicsit să ridice această unitate la nivel de spital. Culmea este că, deşi unora dintre pacienţi le place să iasă la plimbare, austeritatea şi reducerile bugetare nu permit angajarea unor oameni de pază.

Oameni cu priviri pierdute

Îi vezi din prima secundă. Se uită la tine cu priviri din altă lume. Nu îţi cer mâncare. Vor ţigări, bani şi puţină companie. Au uitat ce înseamnă a fi normal. Unii dintre ei poate că nu au ştiut niciodată. Prin curte stau ascunşi prin unghere în momentul în care soseşte vreun străin. Au grijă de animale. Sunt bolnavii psihic din unitatea medico-socială Găneşti. Universul lor se învârte între micul dejun, prânz şi cină. Mese pe care le servesc într-un miros pestilenţial de urină şi fecale, provenit din camerele pe care infirmierele, al căror număr este insuficient, nu au timp să le cureţe. O viaţă departe de a fi umană, departe de a fi normală. 78 de kilometri depărtare de Galaţi şi multe milenii distanţă de umanitate.

Scene horror

Hitchcock ar fi avut ce învăţa de la Găneşti. Anumite scene nu ar intra nici în filmele sale. După cum povesteşte personalul, de-a lungul anilor au existat scene de o violenţă incredibilă. De pildă, una dintre paciente i-a scos ochiul unei colege de cameră cu mâinile goale, după care a aruncat organul de perete, doar pentru distracţie. O altă femeie a încercat să se sinucidă. A înghiţit cozi de lingură rupte, în speranţa că va muri. Nu a reuşit. A fost salvată. După ce a fost externată, s-a spânzurat cu un cearşaf de gratii. Au existat şi sce