Parea ca nu avem niciun motiv de ingrijorare de ordin seismic. Tocmai facusem un update la textul despre pactul Hitler-Stalin, scriam un mesaj catre un bun prieten (o, Doamne, mi-am dat acum seama ca si-a pierdut parintele in cutremurul din ’77) si ma pregateam sa citesc o carte despre politie si estetica in Rusia stalinista cand am retrait momente pe care le doream definitiv uitate. Mi-au revenit in memorie clipele de-atunci, cu Tita, cu Radu, cu Olga. Zidurile blocului nostru de pe Connecticut Avenue au inceput sa se zguduie. Usa balconului s-a deschis singura. Am alergat imediat sa vad ce face Mary (dupa o fractura de glezna in Romania, nu poate inca pasi), era in camera de-alaturi. Am deschis televizorul, am aflat de evacuarea Pentagonului, a Capitoliului, a cladirilor guvernamentale din Washington, DC, locuitorii din blocuri sunt sfatuiti sa iasa afara. Epicentrul a fost in Virginia, am multi prieteni care locuiesc si lucreaza acolo. Telefon de la o prietena,voce pierduta, “Asta ne mai lipsea”. Intr-adevar, ultimul lucru de care aveam nevoie cu totii… Ne pastram calmul, lumea este pe strazi, se aud ambulante. Nu cred ca au fost victime, dar totul a venit atat de subit, atat de neasteptat incat socul psihologic nu poate fi subestimat. O zona ce pare sigura din punct de vedere seismic se dovedeste acum vulnerabila. Cel mai important lucru, in asemenea situatii,este sa stii sa-ti pastrezi cumpatul, sa actionezi fara panica si sa ramai convins ca solidaritatea umana este de nezdrruncinat.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro Parea ca nu avem niciun motiv de ingrijorare de ordin seismic. Tocmai facusem un update la textul despre pactul Hitler-Stalin, scriam un mesaj catre un bun prieten (o, Doamne, mi-am dat acum seama ca si-a pierdut parintele in cutremurul din ’77) si ma pregateam sa citesc o carte despre politie si estetica in Rusia s
