Premierul Victor Ponta nu este Pythia, dar ştie ce se va întâmpla pe 19 septembrie, la Bruxelles, când Consiliul JAI va decide asupra aderării Bulgariei şi României la Spaţiul Schengen: ţara noastră va fi, din nou, amânată. Nici nu trebuia să fie clarvăzător pentru a face o astfel de previziune, fiindcă preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, şi comisarul european pentru justiţie, Viviane Reding, au lăsat să se înţeleagă, în două mesaje succesive, că acesta ar putea fi deznodământul.

Primul ministru se face însă că nu pricepe din ce cauză ar rămâne România pe dinafară, considerând decizia ca fiind dinainte luată, indiferent de progresele sau regresele noastre din ultimele luni. „Oricum nu ne primeau anul acesta”, spune el, dându-i câteva replici acide dnei Reding, identificată drept inamicul numărul unu. Intră, astfel, în funcţiune mecanismul de autoapărare al USL, care, în esenţă, afişează, pentru public, următoarele: „Nu noi suntem de vină pentru acest eşec, alţii nu ne vor în Schengen”.

Anul trecut, deşi îndeplineam criteriile tehnice, s-au opus Olanda şi Finlanda, Franţa şi Germania având, de asemenea, obiecţii. Motivul – corupţia şi slăbiciunea statului de drept. În martie, anul acesta, numai olandezii îşi mai păstraseră poziţia, ei condiţionându-şi acceptul de concluziile unui nou Raport MCV în iulie, România şi Bulgaria urmând să adere parţial la Schengen, luna aceasta, cu frontierele aeriene şi maritime, admiterea cu frontierele terestre fiind, cel mai probabil, amânată pentru primăvara anului viitor.

Din martie şi până astăzi însă, la noi s-a purtat un război politic fără precedent, care a zguduit statul de drept, a determinat intervenţia UE, a demonstrat cât de găunoase sunt instituţiile româneşti şi a compromis definitiv noua Putere în ochii partenerilor europeni. Raportul MCV pe justiţie ne-a fost, în consecinţă, net defavorabil, neî