În lupta cu Dinamo şi Steaua, Adrian Păunescu a încercat să ajute "Ştiinţa" prin influenţa dată de săptămânalul Flacăra şi de Cenaclu.
Oltean din Bârca, judeţul Dolj, deşi a văzut lumina zilei în Basarabia, Adrian Păunescu a avut mereu o relaţie specială cu Universitatea Craiova. Pe măsură ce notorietatea sa a crescut ca poet, gazetar şi realizator de cenaclu, acesta s-a apropiat tot mai mult de echipa de fotbal, neezitând să-şi folosească toate resursele pentru a-i ajuta pe craioveni să devină o forţă a campionatului. Concomitent, la începutul anilor '70, Universitatea se anunţa deja drept una dintre cele mai puternice echipe româneşti, bătându-se pentru prima dată pentru titlul de campioană în sezonul '72-'73. La final, "Ştiinţa" a fost nevoită să se recunoască învinsă de Dinamo la egalitate de puncte, dar cu un golaveraj mai bun, după un final cu "cântec".
L-a făcut libero pe Ştefănescu. Considerând că i s-a furat titlul, Craiova a asimilat Dinamo drept principalul rival istoric, iar Adrian Păunescu s-a implicat de atunci activ în viaţa echipei. Una dintre mutările decisive care aveau să le aducă "alb-albaştrilor" cucerirea titlului în sezonul imediat următor a fost transferarea lui Costică Ştefănescu de la Steaua, la schimb cu Ştefan Sameş. Iniţial atacant, apoi retras mijlocaş, Ştefănescu avea să fie din nou reprofilat libero, la sugestia directă a poetului făcută antrenorului Constantin Teaşcă. Rezultatul se ştie: Ştefănescu a jucat 13 ani fără întrerupere ca libero pentru Universitatea şi echipa naţională, devenind rapid căpitanul echipei şi unul dintre liderii de necontestat, alături de Ilie Balaci.
Totodată, Adrian Păunescu, recunoscut drept un chibiţ priceput la fotbal, a avut un rol determinant în legitimarea la Craiova a unor jucători cu probleme de dosar, cum erau Alexandru Boc şi Aurică Beldeanu. Primul, de
