Foarte mulţi români se gândesc cu melancolie la perioada de dinainte de 1989. Companiile au înţeles fenomenul şi profită de nostalgia comunismului pentru a-şi vinde produsele.

Astăzi este 23 august, o zi care acum peste două decenii era sărbătorită cu fast pe stadioane, cu imnuri dedicate conducătorului iubit, Nicolae Ceauşescu. Pe-atunci, „oamenii muncii" erau scoşi cu forţa din case pentru a participa la opulenta sărbătoare - Ziua Naţională a României.

Tot astăzi, dar 23 de ani mai târziu, 23 august nu mai înseamnă nimic. Dar nostalgia comunismului a rămas. O cercetare recentă, publicată în „Public Affairs", arată că 53% din români îşi doresc revenirea la sistemul comunist. Procentajul este consistent mai mare faţă de cel înregistrat anul trecut, în cadrul unui studiu asemănător - atunci 34% din subiecţi considerau că dispariţia comunismului a făcut mai mult rău, decât bine României.

Sociologii au alcătuit şi un portret-robot al nostalgicului: vârsta peste 60 de ani, studii gimnaziale, venituri situate sub salariul minim pe economie. Însă acest profil este contrazis de datele unei alte cercetări realizate de Fundaţia Soros. Potrivit acestui studiu, aproape jumătate dintre elevii născuţi după 1989 cred că în comunism a fost mai bine decât acum. Când se raportează la „epoca de aur", tinerii de azi se declară nemulţumiţi de nivelul de trai (56%), de lipsa de respect faţă de lege (71%), de învăţământ (47%) şi de sistemul public de sănătate (45%).

De la statutul social la „Bălănel şi Miaunel"

Iustin Pagopol (45 de ani), din Bucureşti, se declară un nostalgic al comunismului. „În primul rând, pe vremea aceea aveam slujbă, un statut respectabil de inginer, un salariu bunicel şi o garsonieră pe care mi-o repartizase statul şi pentru care plăteam o chirie mai degrabă simbolică. În fiecare vară plecam la mare câte două săptămâni, iar iarna