Ies cu greu din îmbrăţişarea literelor, din busculada sintagmelor: lumea de dincoace de monitor e parcă mai ireală, mai neverosimilă, calci cu strângere de inimă, temându-te inconştient că palma de ţărână pe care te pregăteşti să pui piciorul se poate lichefia brusc, dovedindu-se o intrare în alt plan sau într-o lume complet diferită, necunoscută şi ostilă.

Amalia a avut, ieri, temperatură albastră, azi, din fericire, are 36, nu ştie nimic despre metateză şi perfidiile ei, dar spune nonşalant, privindu-te zâmbitoare, Larucaşi clipe serine, preferă ciorăpeii roz, fredonează mai mereu ceva şi se tot învârte în faţa unei oglinzi, potrivindu-şi ţinute, atitudini, zâmbete, în fapt tot felul de mutricele, de la uimită la tristă via mirarea înrourată, pe care ştiu că o joacă magistral. Are în congelator o ciocolată mare, neagră, cu o concentraţie de 85 la sută de cacaco şi, din când în când, îi verifică integritatea, deşi ai casei, unul mai împovărat de ani decât altul, nici în gând n-ar îndrăzni să se preteze la un asemenea sacrilegiu. Charlie te pândeşte miţos de sub pat sau de după uşă şi se repede vitejeşte la picior, dacă te apropii cumva, din imprudenţă sau pentru că te mână te miri ce trebuinţă, de linia demarcatoare, vizibilă numai pentru el, dar iată, intangibilă, adevărat tabu. Cei doi motani, încremeniţi pe prag în aşteptarea unor bucăţi de brânză de oi, pe care le spionează încă de dimineaţă, împart, caz unic, probabil, în lumea felinelor, un singur nume şi acela feminin: Verunia. Aerul matinal e tare, pătrunzător, lumina năboieşte crudă şi violentă de peste tot; te simţi ca pe un câmp de bătaie, în faţa unei oşti numeroase, care îşi clatină neîndurarea în muchii. Ies cu greu din îmbrăţişarea literelor, din busculada sintagmelor: lumea de dincoace de monitor e parcă mai ireală, mai neverosimilă, calci cu strângere de inimă, temându-te inconştien