Şi-a dus peste tot vioara. Vrăjitor al cântecului vechi românesc, Lache nu avea o baghetă magică, avea doar o vioară.
Puţini oameni au şansa în viaţă de a practica meseria care le place, cea de care sunt îndrăgostiţi. Mihai Constantin, zis Lache Găzaru, este unul dintre aceşti norocoşi. A iubit balada şi vioara, şi cu ele a trăit toată viaţa. Fie că i-a fost bine, fie că i-a fost rău în viaţă, cele două comori nu l-au părăsit niciodată, iar el a ştiut să le preţuiască.
La bal. Tata Lache, aşa cum îl alintă desenii, a fost fără dar şi fără poate cel mai bun lăutar al zonei. Cum s-ar spune... el făcea legea. Şi nu poţi nega asta când stai şi te gândeşti că o nuntă fără Lache parcă nu era nuntă. Lui Mitrică Constantin, profesor pensionar acum, Laghe Găzaru i-a cântat şi la nuntă, dar şi la chefuri, chermeze, petreceri şi baluri. “Era un bun păstrător de cântece vechi româneşti. Şi la nunţi, la botezuri, la petreceri, cântecele de genul ăsta erau punctul forte. El încingea atmosfera întotdeauna. La nunţi cânta şi cântece de petrecere, dar avea şi programul lui special de balade.
Din păcate, el nu a fost apreciat la adevărata lui valoare. El a făcut onoare acestui sat, şi nu numai aici. Oameni din toate satele din jur alergau să-l aibă pe Lache lăutar la nuntă. A trăit modest, dar a avut grijă să-şi educe copiii. Fusese şi în război, văsuse cum e lumea şi a avut grijă să-şi înveţe toţi copiii carte. Oamenii de aici erau mândri dacă Lache le cânta la nunţi.” Asta o spune un om care recunoaşte: “Eu copilăria mi-am petrecut-o când el era în formă şi ca om, şi ca talent, şi ca muzicant. El ne cânta şi la chermezele pe care le făceam atunci, la baluri... după anii ’40, când noi eram deja la liceu”.
La råzboi. Amintirile profesorului Constantin sunt numeroase şi mai toate îl fac să surâdă, semn că apropierea de Tata Lache a
