Libertatea de expresie, cheia de bolta a democratiei, trebuie aparata. Dar impotriva cui? A statului, vine automat raspunsul. Dar daca statul este o fictiune, daca spatiul public nu functioneaza, daca institutiile publice sint dominate de grupuri private? Si, mai ales, daca cei care folosesc institutiile doar in interes privat detin si presa?
Controlul presei reprezinta o obsesie permanenta a celor puternici. Si pentru aceasta au nevoie de presa. Acum, aici, in Romania anului 2005, cind presa trece printr-o criza de adaptare la noul politico-economic, aceste interogatii sint necesare.
Politicienii si oamenii de afaceri vor sa modeleze opinia publica, sa determine comportamentele, sa stabileasca obiectivele: intr-un cuvint, sa manipuleze.
Fara o presa libera, statul tinde sa se absolutizeze; cu o presa aflata doar in serviciu privat, interesul public dispare. Si intr-un caz, si in celalalt, egalitatea cetatenilor nu mai poate fi asigurata, iar libertatea devine doar o notiune lipsita de continut.
Libertatea presei depinde nu doar de pluralismul institutional (mai multe ziare, mai multe statii radio, mai multe canale de televiziune), ci, mai ales, de caracteristicile mediului.
Prim produs al capitalismului, in Romania, ca si aiurea (vezi tirajele incredibile si cozile la ziare din 1990), presa depinde de trei factori: tipul si autoritatea statului, calitatea economiei de piata si dinamica opiniei publice.
Cita vreme statul este slab, autoritatea institutiilor este contestata de grupuri de interese ori de clanuri, iar coruptia devine o strategie de supravietuire generala, presa este in pericol. Cind economia de piata este mimata, iar libera concurenta este impiedicata, libertatea presei poate fi un accident fericit.
In Romania de astazi manipularea publicului raspunde tendintei de a tine
