După dispariţia URSS , Rusia a fost nevoită să-şi reconfigureze interesele geostrategice din regiunea Asiei Centrale ,una dintre zonele-cheie de pe harta geostrategică euroasiatică. Pentru a-şi reconsolida influenţa în statele Asiei Centrale, Rusia a ales ca partener Iranul ,un stat care cu toate că este localizat în Orientul Mijlociu , are o importantă influenţă culturală în statele din regiunea Asiei Centrale (în special în Tadjikistan şi Afganistan). Atât Rusia cât şi Iranul au ca interes limitarea influenţei politice a Turciei în regiunea Transcaucaziei şi Asiei Centrale , unde populaţiile de origine turcică sunt majoritare.Poziţionarea strategică a Iranului la Marea Caspica şi la Golful Persic precum şi rezervele sale importante de petrol şi gaze îl transfomă într-un important partener comercial pentru Rusia. Deasemenea ambele state sunt interesate în limitarea influenţei americane din regiunea Orientului Mijlociu şi a Asiei Centrale.

Noua orientare a relaţiei ruso-iraniene după colapsul URSS

Relaţiile diplomatice dintre Rusia şi Republica Islamică Iran au început să se îmbunătăţească încă din ultimii ani de existenţă a URSS ,atunci când liderul sovietic Mihail Gorbaciov decide să sprijine Iranul ,începând din iulie 1987, în războiul cu Irakul lui Saddam Husein. Iniţial sovieticii au oscilat în alegerea lor, dar decizia lui Saddam de a accepta sprijinul american îi determină să-şi clarifice poziţia. Având în vedere că regimul teocratic iranian instaurat în urma revoluţiei islamice din 1979 se opunea unei politici de apropiere cu Occidentul, URSS a fost preferat ca principal partener economic în perioada de reconstrucţie ce a urmat Războiului dintre Irak şi Iran. Cooperarea militară dintre URSS şi Iran a fost întărită de vizita la Moscova în 1989 a preşedintelui iranian Hashemi Rafsanjani . Acordul mlitar încheiat cu această ocazie, a permis