Trecem printr-o criză de bani în sistemul bancar? În aparenţă, da. În realitate...
În timpul războiului, pentru a deruta antiaeriana, bombardierele americane aruncau în aer o beteală. Se formau astfel ţinte false, asupra cărora se năpustea artileria de la sol, având impresia că trage în bombardiere.
Aşa-i şi cu criza de bani: o simplă impresie.
O imagine deformată a unei realităţi într-adevăr dramatice. Lichiditatea din băncile româneşti e la un nivel adecvat, în ambele compartimente, lei şi valută, dar creditarea continuă să fie înceată. De aici impresia că lipsesc banii. Deşi nu banii lipsesc, ci capitalul de încredere a scăzut dramatic sub şocul crizei globale.
Băncile continuă să adune bani. De unde? Să recapitulăm. Populaţia, în bună parte, economiseşte şi-şi deschide depozite în bănci. Companiile, într-o bună măsură, fac şi ele economii (în loc să facă investiţii) şi-şi deschid depozite. Totodată, atât companiile, cât şi populaţia depun bani în conturi curente, din care îşi plătesc facturile şi primesc dobânzi ca la depozite. În acelaşi timp, continuă să vină valută de la băncile-mamă. Nu mai vine bănetul de altădată, dar robinetul a rămas deschis.
Depunătorii sunt remuneraţi. Bine. O bună parte din banii adunaţi în depozite sunt plasaţi mai departe, în credite date Ministerului Finanţelor Publice, iar din câştig băncile plătesc dobânzile pasive, îşi acoperă cheltuielile şi-şi opresc profitul. De ce nu curge creditarea şi către sectorul neguvernamental? Băncile spun că nu au cerere. Nici de la companii, nici de la populaţie. Şi nici nu vor avea cerere atât timp cât creditele sunt scumpe. Dobânzile pasive mari, cele plătite pentru depozite, influenţează inevitabil dobânzile active. Nu era posibil ca economisirea bine remunerată să nu ducă la scumpirea creditelor.
Acum a început scăderea dobâ