Habar n-avem câţi suntem. Marea scofală a mandatelor Băsescu: au lăbărţat noţiunea de brambureală. Nu distrugeţi România, şcoala, sistemul juridic, că rupeţi din mine! Vi-l aduceţi aminte? Îşi dădea viaţa în Parlament pentru ţară. Vorbea în direct de strategii şi habar n-avea ce populaţie are statul. Ne ştim numărul pe surse, pe bănuieli, din auzite, atât de tare ne-a tâmpit numărătoarea lui Anastase, încât a devenit brand.

Singura cifră fără dubii a fost a celor care l-au scos prin vot de la Cotroceni. Fermă, cinstită. Dar inutilă, n-ai la ce s-o raportezi. Motiv pentru care inepţii din umbra lui îşi permit să fabuleze: cine n-a fost împotrivă a fost cu noi. După Suspendatul gargaragiu trebuia să aşteptăm ieşirea a 22 de milioane, altfel referendumul prin care a fost călcat în picioare nu se punea. Atât îi convine lui, 22 de milioane. A uitat că guvernele lui au făcut rahatul praf şi au golit ţara. Omul a modernizat statul până l-a epuizat. O ţinea langa cu pensionarii care spoliază patria, cu spitalele care dau pe dinafară şi le organizează el, cu lovitura de stat care-i demolează izbânzile.

Constatăm azi că în mandatele Băsescu totul era aproximativ, ca şi economia pe care a studiat-o el în pauza de prânz, la Cotroceni. Fac pariu că se poate contesta orice cifră din cele emise de guvernele Boc şi MRU. Inclusiv salvarea din criză. Pe cine au salvat din criză? Pe câţi, din ce populaţie? La şedinţele de bloc, unii băsişti nu-şi mai aminteau nici numărul amantelor aduse în Bucureşti, nici al neamurilor pe care şi le-au săltat în funcţii. Nici Udrea nu mai ştia câte telefoane primea pe zi pentru angajarea băsiştilor eşuaţi pe Dâmboviţa. Aroganţii făceau pe deştepţii, vorbeau cu emfază despre proiecte naţionale, despre ce-au făcut ei pentru patrie în Europa, dar ei erau clei, nu ştiau nici numărul subalternilor. Comuniştii aveau damblaua cu tona